De la ce varsta merge copilul la gradinita?
Daca ne-am ghida dupa modelul clasic, am spune ca dupa varsta de 3 ani. Insa dincolo de varsta cronologica a copilului sunt si alti factori care determina intrarea copilului in gradinita. Voi incerca sa ii detaliez putin in acest articol si sa ma opresc si asupra varstei de 1-3 ani pentru a afla daca copiii care nu au implinit 3 ani pot merge la gradinita.

Atunci cand ne gandim la intrarea copilului in gradinita, luam in seama un complex de factori care tin de dezvoltarea copilului pe toate planurile:

- din punct de vedere cognitiv, copilul trebuie sa poata manifesta interes si curiozitate, sa poata fi receptiv la ceea ce este in jurul sau, sa inteleaga ceea ce i se cere si sa poata pune intrebari. Nu este necesara o performanta intelectuala a copilului, un avans fata de varsta lui cronologica, ci mai degraba o disponibilitate spre a primi informatii, capacitatea de a le recepta si de a le pastra, de a vorbi ulterior despre ele.

- din punct de vedere al motricitatii, copilul are nevoie de o dezvoltare motrica generala buna, sa isi poata controla miscarile si corpul, sa poata executa anumite gesturi si posturi, sa poata alterna momentele de impulsivitate cu cele asezate si ordonate. Nu este necesara intial o abilitate motrica de finete in ceea ce priveste modul in care tine creionul, deseneaza, coloreaza etc.

- din punct de vedere al limbajului, copilul trebuie sa se poata exprima astfel incat ceilalti sa il poata intelege, sa stie sa ceara ceea ce are nevoie, sa foloseasca cuvinte pentru a-i cunoaste pe ceilalti si pentru a exprima propriile sale nevoi. Nu este neobisnuit ca la inceputul gradinitei limbajul sa fie dislalic (copilul sa pronunte gresit anumite sunete). Acest lucru in mod firesc se amelioreaza si se corecteaza de la sine cu o ajutorul gradinitei si o data cu intrarea in grupul de copii.

- din punct de vedere emotional, este importanta toleranta copilului la frustrare. gradinita presupune un grad mult mai ridicat de frustrare decat in familie si copilul trebuie sa poata suporta reguli si limite. Toleranta la frustrare este una din componentele de baza ale autonomiei necesare copilului pentru a putea sa se adapteze si sa se integreze intr-un loc nou.

Alte componente ale autonomiei se refera la deprinderi de ingrijire, de masa, de somn. Chiar daca copilul este obisnuit sa primeasca ajutor in mod constant, este important sa fie incurajat sa acorde atentie propriilor posibilitati de a face ceva pentru sine sau pentru ceilalti.

In aceasta perioada de inceput, exprimarea emotiilor este predominant impulsiva, cu trairi foarte intense care produc confuzie si suferinta. Exprimarea in cuvinte va aparea treptat si este important sa fie incurajata.

Un alt aspect extrem de important este capacitatea copilului de a se separa de familie si, in special, de mama sa. Separarea este un proces psihologic complex, nu inseamna doar o separare fizica, ci capacitatea copilului de a capata incredere ca mama lui exista si atunci cand nu este cu el, sa o poata purta cu el in interiorul lui si nu doar langa el.

- din punct de vedere social, copilul trebuie sa arata interes fata de alti copii, sa se poata juca cu ei, sa incerce sa ii cunoasca, sa relationze cu ei. Este firesc ca la inceput sa doreasca sa fie el mereu primul, sa doreasca toate jucariile, sa propuna doar el jocuri etc., dar treptat grupul de copii il va obisnui sa le acorde atentie si celorlalti, sa ii descopere si pe ei in lumea lui de pana atunci.

Atunci cand copilul nu poate realiza parte din situatiile descrise mai sus, acest lucru nu inseamna ca el nu poata intra in gradinita. Ci doar ca va fi necesar sa fie sprijinit si incurajat sa poata sa parcurga procesul dificil al adaptarii. Putem concluziona ca sunt copii care pot merge la gradinita si sub 3 ani, dar sunt si copii care nu pot ramane nici macar la 4 ani.

Situatiile sunt diverse si particulare fiecarui copil in parte. Nu exista o reteta de adaptare, ci doar o buna cunoastere a fiecarui copil in parte si a nevoilor sale, pentru a intelege ce dificultati intampina.

Multi parinti ma intreaba daca este mai bine sa lase copilul cu bona sau sa il aduca la gradinita inainte de 3 ani. Din experienta mea de lucru cu copiii sub 3 ani in cadrul gradinitei am constatat ca ei se dezvolta si progreseaza pe toate planurile intr-o mod rapid si constant. Faptul ca sunt intre alti copii, unii mai mari, ca respecta un anumit ritm, ca primesc informatii organizate ii ajuta sa se echilibreze si sa capete o autonomie pe toate planurile. Limbajul se dezvolta mult, creste toleranta la frustrare, capata control sfincterian si anumite deprinderi de masa si somn.

Dar capacitatea lor de a ramane la gradinita depinde de modul in care reusesc sa se separe timpuriu de mama. O separare prea brusca sau brutala poate fi traumatica si poate conduce copilul catre regres. Din nou, ceea ce conteaza cel mai mult este specificul copilului si al legaturii sale materne.

Citeste mai mult pe: GradiniteBucuresti.com

---

Trimite aceasta pagina mai departe...